CARA A CARA CUN ANGELO CURRELI (EMIGRATO DA TRENT'ANNI A TRIESTE)

nella foto Angelo Curreli

di Angelo Canu


Angelo Curreli est unu cooperadore, est parte de su CdA de sas Cooperativas Operajas de Trieste, Ìstria e Friuli, est Presidente de su Sòtziu Regionale de sos Tzìrculos Sardos de sa Regione FVG, fundadore de s’iscuadra noa de sa Triestina e dae inoghe a pagu tempus at a intrare in su Consìgiu Comunale de Trieste.

Vostè est su Presidente de su Sòtziu Regionale de sos Tzìrculos Sardos de sa Regione FVG. Ite funtzione ant sos tzìrculos pro sos sardos e pro sa Sardigna? Sa funtzione de sos Tzìrculos est, o diat èssere, sa de pònnere a pare sos sardos chi istant in sos territòrios istràngios e mescas de promòvere sa Sardigna pro la mustrare a sos chi non sunt sardos… e a bortas a sos sardos matessi, ca non connoschent sa cultura e s’istòria de s’ìsula ca non sunt istadas mai insegnadas in sas iscolas.

30 annos chi vostè istat in Trieste: comente la bidet sa Sardigna? Est beru, sunt prus de trinta annos chi isto in foras de Sardigna, ma cando fia pitzinnu apo afortiadu sas raighinas sardas in sa terra natia, raighinas chi m’ant semper acumpangiadu in sa bida. Unu ligàmene chi est fungudu e de dura e sento chi non m’at a lassare mai; però b’at fintzas de nàrrere chi, che a paritzos àteros sardos, so integradu in Trieste e so parte ativa de sa tzitade, dende unu cuntributu fintzas a l’amministrare.

Sa Sardigna  chi bido dae inoghe est galu ligada a unu tempus coladu chi no at a torrare prus e chi chircat de abbaidare a unu tempus benidore dudosu e larganu: pro more de custu sa gente est imbrabulliada in sa pròpia terra. Diat tocare a tènnere sa cussèntzia chi semus fìgios de una cultura diferente dae s’italiana, sena birgòngia peruna, ca sa diversidade est richesa. E imbetzes bido galu sardos meda chi tenent birgòngia de sa cultura e de sa limba pròpia. E bido fintzas sardos meda chi, a banda de sos chi cherent pònnere tzimentu in cada logu sena règula peruna, non dant cara a sas potentzialidades de s’ìsula, mescamente a sas zonas ispantosas e ispetaculares de s’internu, ca sa Sardigna no est mare ebbia, ma muntagnas e sartos chi nos donant paesàgios chi parent pintados e chi isetant a èssere valorizados ebbia. Mi nde iscuso ca so de parte, ma paritzos de custos paesàgios sunt in su territòriu de sa bidda mea, Lodè!

Debora Serracchiani in su mese de austu de su 2010 (tando fiat segretària regionale de su PD) aiat naradu chi su friulanu in iscola non serbiat a nudda. Como, in su mese de trìulas, comente presidente de sa Regione Friuli-Venètzia-Giùlia at ismanniadu su finantziamentu pro su friulanu in iscola fintzas a 1 millione e 600 mìgia èuros. Ite est su pensu de vostè pro s’amparu de sas limbas de minoria? No isco bene ite at naradu Debora Serracchiani, ma si at finantziadu sas iscolas pro s’insegnamentu  de su friulanu, penso chi siat cumbinta de a beru chi siat profetosu pro sa tzitadinàntzia e pro su territòriu. Deo creo chi, e lu torro a nàrrere, sa diversidade siat richesa e chi duncas sas divesidades linguìsticas depent èssere balorizadas, istudiadas e insegnadas in sas iscolas. Si depet cumprèndere chi s’istùdiu de sa limba est ligada fintzas a sa connoschèntzia de sa cultura e duncas de sas particolaridades chi sunt parte de su territòriu.

In sos mèdios massivos sunt faeddende meda subra de su sardu e de su bilinguismu in Sardigna: un’afare o un’investimentu? Penso de àere giai respostu a custa domanda, ma est pretzisu a nàrrere chi su bilinguismu e a su matessi tempus un’afare e un’investimentu. Ca “afare” e “investimentu” no est petzi profetu materiale e econòmicu, ma est mescas culturale. Mi benint in mente sos poetas mannos nostros, chi ant iscritu sas poesias in sardu: si sunt bortadas in àtera limba ebbia, sena nde cumprèndere su sentidu berdaderu, dant unu sensu e un’immàgine a diferente de sa chi cheriat dare s’autore. E tando s’insegnamentu de sa limba sarda in iscola serbit fintzas a  mustrare a sos pitzinnos su sentidu e s’ànima de sa cultura nostra. Custu insegnamentu dat richesa a sos Sardos e a sa Sardigna.

Un’ispera pro sas votatziones de s’annu imbeniente. S’ispera mea est chi annoas bincat sa polìtica chi faghet e non sa polìtica de sa cuntierra, sa polìtica chi pensat a sa gente nostra e non sa chi pensat a sos personalismos e a sas clientelas. S’augùriu est chi bincat sa polìtica chi siat a tretu de torrare a fàghere nàschere sa Sardigna e chi li diat s’importu chi si meresset.

Ite domanda non ant mai fatu a vostè? Sunt paritzas sas domandas chi non m’ant mai fatu….

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *